Skip to content

Luni de fiere

November 2, 2011
tags:

Ieri am terminat de citit cartea lui Pascal Bruckner “Luni de fiere”. O prietena s-a tinut toata luna octombrie de mine ca sa o citesc. Rau a facut si am s-o pedepsesc cum doar eu stiu! Prima impresie despre “Luni de fiere” este proasta. Oricat de dezinhibata as fi, nu-mi plac descrierile de sado-masochism, urofilie si scatofilie. Bruckner scrie despre criza cuplului modern din vest, satul de monogamie si dezgustat de sexul normal. Pe scurt, Franz si Rebecca pun in scena un joc sadic menit sa dezbine cuplul Didier-Beatrice. De ce? De plictiseala si din prostie, simplu. In ambele relatii, iubirea nu-si gaseste loc in cuplu si de aceea legatura dintre ei se clatina pana la prabusire. Nu mi-a placut obsedanta repetitie a momentelor intime, povestite de Frantz si nici finalul cartii. Personajele feminine sfarsesc ca niste curve ademenite intr-un barlog de obsedati sexual. You’re such a bad boy, Mr. Bruckner! Nu va recomand aceasta carte si recenzia am scris-o pentru a va avertiza. Daca nu v-am convins, imaginati-va ca ati alunecat intr-o latrina veche chiar inainte de nunta. Cum v-ati simti?

Advertisements
10 Comments leave one →
  1. November 2, 2011 1:45 pm

    Nasol…..!!!
    Si in plus mai si miroase…:)
    😀

  2. November 2, 2011 1:48 pm

    Desigur….serios vorbind aici intra in discutiunea artistica de recenzie si contemplare concupiscenta -voluptoasa gustul fiecaruia…..!
    Si la cati oameni sunt….atatea gusturi exista!!!

  3. November 2, 2011 10:06 pm

    zici ca sunt 7 miliarde de gusturi? matematic vorbind, acest lucru este imposibil. undeva, sunt sigura ca exista si alte persoane care gandesc la fel ca mine. ma incita gandul asta 🙂

  4. November 2, 2011 11:45 pm

    😛
    Matematic…da…..! Uman….nu!
    😀
    Cat despre incitare……..cu siguranta pe fiecare din noi ne incita si ne stimuleaza pozitiv contemplarea matematica si umana in ceea ce priveste posibilitatea chiar si infima de a exista cineva care sa ne impartaseasca gandurile, simturile….trairile si starile! Si aici chiar sunt de acord!……Da….asta ne incita foarte mult: cautarea celui sau celei care sa gandeasca….sa simta si sa fie compatibil/a cu noi………
    Si cred ca si mai mult incita dansul si balansul fragil atunci cand aceasta posibilitate se departeaza sau se apropie….:D
    Zic eu…

  5. November 3, 2011 8:27 am

    am incurcat termenii. da, matematic e posibil. uman, nu. sunt putin zapacita 😀

  6. November 3, 2011 1:17 pm

    😀

  7. November 4, 2011 9:37 pm

    am citit dementza asta acum 3 ani, este o carte foarte buna.
    Faptul ca iti repugna scatofilia si urofilia (pe buna dreptate) te-au departat de la esenta povestii dincolo de mizeriile insirate in descrieri de catre bolnavul de brukner cu atata sete.

    Exista si filmul, dar mult.. mult mai prost evident.

    o recomand ca experienta de citit si exercitiu al propriei imaginatii sub bagheta unui psihopat de scriitor :D, dar bun.

  8. November 9, 2011 9:30 pm

    prea tarziu.. am citit-o de 3-4 ani deja

    cat despre sex… chiar discutam cu cineva zilele trecute si ii ziceam ca toti suntem perversi intr-un fel sau altul [dpdv sexual]

    dar daca ma intrebi pe mine… deviatiile sexuale inseamna perversiuni: necro, scato sau pedofilie

    exista haine, fetisuri fel de fel… de la peruci colorate si ochelari sau masti pana la simplii stockings… cu jucarii sau fara nu conteaza ce faci ci CUM faci.

    si ma opresc ca-s pe fuga si nu are sens nici sa dezvolt povesti de adormit copii fix acum. plus ca e doar o parere personala asa ca mai bine raman la rezumat

  9. losty88 permalink
    November 10, 2011 2:49 pm

    E primul post la care tin sa las un comentariu. Desi te-am citit cap coada pana acum nu am postat nimic.
    In legatura cu aceasta recenzie te aprob. Am incercat de 3 ori sa citesc aceasta carte si n-am dus-o niciodata pana la capat din simplul motiv ca nu m-a impresionat nimic. O carte care mi s-a parut fada pe langa celelalte scrieri are lui Bruckner (surprizantor sau nu are totusi si titluri bune.)

  10. sable permalink
    November 30, 2011 9:41 pm

    Bruckner vorbeste despre iubirea dusa la extrem (sau in extreme, dupa cum preferi, fie ele/el pea putin placute – scatofilie etc). Din dorinta de a nu ucide iubirea, de a pastra misterul si atractia, personajele incearca sa descopere noi si noi teritorii, cunoscut fiind faptul ca rutina (daca nu este privita ca un miracol) ucide pasiunea. De acolo excursiile in extravagant (ca sa nu-i spun altfel) ale personajelor din carte. Luni de fiere…ia gandeste-e la titlu, de unde pana unde? Bruckner face o incursiune inedita in psihicul uman, dezgoleste cat se poate de mult si se dezbara de ceea ce societatea considera gresit….TU ar trebui sa accepti si sa intelegi asta mai bine decat multi altii, sa apreciezi chiar. Fiecare cu drumul si cu ascunzisurile lui. Fiecare cu “salvarea” proprie…
    Oamenii sunt prinsi in complexitatea propriei umanitati, noi vrem mereu teritorii noi, cuceriri, sa vanam sau sa fim vanati, cautam mereu in necunoscut, exploram…asta fac si personajele din carte. Pentru a gasi ceva nou in fiecare zi in cel de langa noi, neschimbat, trebuie sa “fabricam” niste aventuri, fiecare dupa priceperea proprie…. Franz si Rebecca testeaza cuplul D-B, ei sunt vulpoii batrani, cei doi tineri vor sa guste din experienta “batranilor” dar devin victimele propriilor pofte, cumva. Iar femeile nu ies deloc invinse, mai ales Beatrice, ele ies mai intelepte din toata povestea, oricat de amara ar fi aceasta. Finalul cartii este echilibrul atat de cautat de fiecare dintre noi…. “parerea mea!”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: